Rezidenții permanenți ai rescue-lui
În experiența noastră de rescue ne întâlnim, din păcate, și cu porcușori care nu pot fi oferiți spre adopție din cauza problemelor medicale. Aceștia își găsesc, astfel, casa permanentă în rescue, unde sunt îngrijiți cu atenție de personalul noastru dedicat. Faceți cunoștință cu ei:
Cassiopeia
Pe 8 iunie 2021, Astra, o femelă preluată în rescue, a dat naștere la doi pui. Pe atunci, Astra avea doar 3 luni jumătate și fusese montată chiar de tatăl ei. Ambii pui au arătat din primele zile că aveau mari probleme de sănătate: nu se puteau deplasa, deabia puteau sta într-o poziție normală pe verticală și nu mergeau după mamă – Astra trebuia să meargă la ele ca acestea să sugă.
Cele două surori, Cassiopeia și Aurora, au dat dovadă că își doresc să trăiască, luptând în fiecare zi în ciuda dizabilității lor. Dar, după câteva săptămâni, Aurora a obosit și ne-a părăsit la vârsta de doar 3 săptămâni.
Cassiopeia a continuat să lupte, să ia în greutate. Așteptam împreună cu veterinarul ei ca aceasta să ajungă la greutatea de 400g pentru a putea începe o serie de analize pentru a vedea cum o putem ajuta. Din păcate, acest moment a trebuit urgentat, deoarece Cassiopeia a început să se simtă mai rău. Astfel, la doar 4 luni, a început un procesc complicat pentru Cassiopeia: i s-a montat un cateter osos pentru a i se stabiliza starea prin administrarea de Manitol, pentru că era prea mică pentru un cateter intravenos. A făcut o tomografie computerizată pentru a i se stabili diagnosticul final – encefalită.
A urmat un tratament de peste 3 luni cu Metilprednisolon (împreună cu Doxiciclină și Terbinafină pentru a preveni boli ce pot apărea ca reacție adversă a medicamentului), Seleniu și Vitamina E. Din păcate, în aceeași perioadă, Cassiopeia a trebuit să stea singură într-o cușcă mică, pentru că starea ei de sănătate era foarte proastă, ceilalți porcușori călcau pe ea și nu se mai descurca să se deplaseze în cușca mare.
Chiar și cu acest tratament, starea ei nu s-a ameliorat mai mult decât în cel mai bun moment al ei precedent, dar a ajuns într-un stadiu în care este stabilă și nu mai are episoade precum cel pe care îl avusese cu câteva luni în urmă.
Cassiopeia a trăit fericită, fără niciun fel de tratament și fără să-și dea seama că este diferită față de partenerii ei purceluși, pentru o lungă perioadă de timp. Aceasta ne-a părăsit la vârsta de 2 ani jumătate, în data de 13.02.2024.
Norocel
Pe 17 martie 2022, primesc următorul mesaj: “doresc sa donez un porcusor de guineea”. Uitandu-ma in istoricul mesajelor cu acea persoană, am observat că cu o lună înainte îmi scrisese că dorește să adopte 2 porcușori de guineea.
Intreband mai multe detalii, aflu ca porcusorul pe care doreste sa il dea “s-a nascut cu probleme la picioarele din spate” si “se misca greu” si ca “l-am adoptat si eu la randul meu”.
Deja povestea suna trasa de par si am mirosit ceva putred la mijloc – cineva a adoptat un porcusor cu handicap doar ca sa-l dea mai departe o luna mai tarziu? Incep sa intreb daca i-a facut analize, imi raspunde “nu, asa s-a nascut”.
Spun ca daca l-as primi ar fi greu pentru mine, deoarece nu pot sa dau spre adoptie un porcusor cu probleme si, de asemenea, va trebui sa ii fac toate analizele necesare sa vad care sunt problemele sale. De asemenea, ii explic persoanei ca nici mediul in care tine porcusorul (intr-o cusca minuscula, pe peleti) nu este propice pentru nici un porcusor, in special un porcusor cu probleme de mobilitate.
Raspunsul pe care il primesc? “Am înțeles, nu cer sa faceți investigații sau tratamente, doar sa ii acordați timpul necesar pentru a avea grija de el pentru ca nu eu nu o mai pot face”. Dupa ce mi-am calmat putin nervii, din cauza ca sa ai grija de un animal nu inseamna doar sa-i dai mancare, apa si o cusca curata, ci si sa-i oferi ajutor veterinar atunci cand e cazul, i-am spus sa imi aduca porcusorul, pentru ca imi era foarte mila de el.
Ce primesc a doua zi? Nu un porcusor care “se misca putin mai greu”, ci cu niste probleme foarte grave la trenul posterior, ale carui picioare din spate stateau intr-o pozitie complet nefireasca (picioarele stateau in laterala corpului, ca intr-un “spagat”), cu dureri foarte mari si care nu se poate deplasa deloc, ci poate doar sa se roteasca in acelasi loc in cusca.
Dupa consult si radiografii, am primit diagnosticul de Luxatie coxofemurala si femuro-tibiala bilaterala cu artroze secundare. Adica, Norocel nu are fractura la oase sau coloana, dar are probleme la articulatii si ligamente + o artroza care in timp doar se va agrava. Posibilitatea ca aceste probleme sa fie din nastere sunt extrem de scazute.
Teoria noastra cu ce s-a intamplat cu Norocel? Persoana care l-a adoptat acum o luna a luat un purcel sanatos (si nu un purcel deja cu probleme din nastere, cum ni s-a spus) si cineva s-a jucat agresiv cu el si i-a facut luxatie la ambele picioare din spate.
Norocel primește acum tratament paliativ de două ori pe zi pentru durerea cauzată de problemele sale. De asemenea, i-am cumpărat un cărucior dar, în ciuda încercărilor noastre de a-l obișnui cu căruciorul, Norocel nu îl suportă.
De când a ajuns la noi, mușchii lui Norocel au continuat să se atrofieze, ceea ce confirmă teoria noastră că dizabilitatea lui a fost dobândită și nu înnăscută, precum ni s-a spus.
Chiar dacă are acest handicap, Norocel este în continuare un porcușor ca oricare altul – se deplasează prin cușcă (târându-se pe burtă), chițăie după mâncare și doarme relaxat.
Viața lui Norocel nu a fost ușoară nici după ce a ajuns la noi – a avut un episod acut după care nu a mai fost la fel, a pierdut din greutate și din masa musculară dar și din energie și forța vitală. Norocel ne-a părăsit pe 13 martie 2023, cu doar câteva zile înainte să se împlinească un an de când venise în rescue 🙁
